Azi am găsit un articol interesant dintr-un jurnal dedicat Bucureştiului de acum despre ţiganii care încearcă să supravieţuiască căutînd fier vechi pe fosta platformă Pumac SA. Aici am preluat doar primele două paragrafe ale articolului, dar el este mult mai lung şi conţine şi imagini. Prefer să mă abţin de la comentarii (deşi aş avea), vă recomand doar să-l citiţi şi să trageţi singuri concluziile… Găsirea metodelor de rezolvare a problemei este o cu totul altă poveste.
Joi dimineața. Ora 8:00. Vizavi de Apaca. Zeci de târnăcoape și hârlețe lovesc strașnic pământul de pe fosta platformă Pumac SA. „Băăă!”, aud cum strigă o vece răgușită de bărbat. ”Vino bă incoace că am o bucată mare”, răsună din nou vocea. Doi țigani sar ca arși și se îndreaptă spre o groapă ascunsă printre buruienile crescute pe terenul complexului demolat in urmă cu câțiva ani. Pe lângă mine, sărind din spatele unei Dacii Papuc parcate la bulevard, fug in grabă alți doi țigani.
Mă opresc din mers și mă uit mai bine în jur. Câteva zeci de țigani săpau tranșee pe terenul fostului complex Pumac. Aproape de mine, într-un șanț săpat lângă gard, o țigancă tânară zgrepțăna cu o săpăliga pământul amestacat cu bucăți de beton.
