Categories: Mass-mediaTiganii din Romania

Cel mai mare duşman comun al românilor şi ţiganilor este… mass-media

Probabil că nu aş fi scris acest articol dacă nu aş fi văzut mai devreme un fragment de interviu de pe TVR Cultural despre evenimentele care înconjoară aniversarea a 156 de ani de la dezrobirea ţiganilor din Ţările Române. Nu ştiu cine era femeia moderator şi nici cei doi invitaţi ţigani, dar aceştia din urmă sînt reprezentanţii vreunei organizaţii care are ca domeniu de activitate promovarea etniei ţigăneşti în vreo formă sau alta. Interviul era reluarea unei emisiuni, probabil difuzate ieri.

Fiind un subiect care mă interesează (mă refer la pagina care o deţin: ţiganii.ro) am rămas să mă uit, curios să aflu ce se mai spune. La nivel declarativ totul era în regulă (sau cel puţin părea să fie): se doreşte integrarea ţiganilor în societate şi educarea lor ca să interacţioneze bine cu românii majoritari. Dar ce m-a deranjat a fost faptul că se folosea la greu termenul „rrom”…. Adică rrom în sus, rrom în jos… dacă n-aş fi ştiu că era vorba de ţigani sau dacă n-ar fi ieşit în evidenţă tenul un pic mai închis al invitaţilor aş fi putut crede că era vorba despre educaţia şi interesul românilor. În orice emisiune de televiziune sînt transmise mai multe tipuri de mesaje în acelaşi timp… chiar dacă la nivel declarativ mesajul părea bun, mesajul total al interviului a fost unul rău, cel puţin din punctul meu de vedere.

Spre finalul emisiunii moderatoarea a precizat că nu-i place că oamenii „se uită pieziş” la cei din jurul lor pentru că-s unguri sau ţigani sau ce-o fi ei, dar dintr-o altă etnie. Şi totuşi, cine-o face? Concluzia moderatoarei a fost că românii şi ţiganii fac lucruri rele în aceeaşi măsură, că sîntem cu toţii oameni. Pe bune? Chiar în aceeaşi măsură? Dacă chiar este în aceeaşi măsură, de ce despre ţigani aud de cele mai multe ori DOAR lucruri rele?

Este un lucru cunoscut că mass-media promovează doar ce-i place ei să arate publicului, de multe ori preferînd lucrurile şocante sau tragi-comice (chiar şi cea mai mare tragedie devine comică atunci cînd se trece peste o anumită limită, iar românaşii noştri o întrec destul de des) celor serioase. Oare mai trebuie să menţionez despre faptul că mass-media ar trebui să fie obiectivă dar de cele mai multe ori românii implicaţi în asta uită ignoră acest aspect.

Dacă aş fi avut nevoie de dovezi suplimentare că prin încercarea de transformare a denumirii istorice de ţigan în apelativul de rom se încearcă identificarea românilor cu ţiganii înregistrarea emisiunii respective este o foarte bună dovadă în acest sens.

Articolul original este dan-marius.ro, dar am preferat să-l preiau şi aici pentru că este mai potrivit cu subiectul acestei pagini.