Un ţigan este chemat să cînte la o sindrofie dată de noii îmbogăţiţi ai Revoluţiei. În timpul chefului unul dintre ei îl întreabă:
– Băi ţigane, la UTC-işti ai cîntat?
– Am cîntat, coane.
– Rău, fiule, rău… La securişti ai cîntat?
– Am cîntat, coane, ce era să fac? Aşa erau timpurile.
– Dar la nomenclatură ai cîntat?
– Am cîntat, coane, că era pericol.
Cînd ajunge acasă supărat şi cu onoarea mototolită, îi povesteşte pirandei ce a păţit, iar aceasta îi zice:
– Bine mă boule, nu puteai să spui că nu ai cîntat?
– Cum să spun fă, cînd erau toţi acolo?
