Ţiganul clarinetist cu ţiganca lui stau lîngă firul apei. La un moment dat vine o inundaţie şi le ia bordeiul la vale. Televiziunea ajunge rapid la faţa locului şi îi ia interviu ţigăncii:
– Haoleu şi hai da capu mieu că mi-a luat frumuseţe dă palat şi am rămas la bătrîneţe cu candriu ăsta de ţigan fără adăpost, etc…
Ţiganul nu zicea nimic, stătea doar la marginea apei şi se uita nostalgic în urma bordeiului care se cam ducea la vale, da’ ţiganca începe să-l laude:
– Haulio, mo, mînca-te-ar viermii şi urî-te-ar soarili şi luna, spune şi tu ceva că nu vezi c-a venit ăştia dă la ăia care îţi ia mutra, mă?
La care ţiganul răspunde:
– Căsuţa noastră, cuibuşor de dat la buci, unde pu*a mea te duci?…
