Categories: Mass-media

Jurnalul Naţional: Românii, confundaţi cu rromii fiindcă vorbesc “romanes(te)”

Sociologul Vasile Zărnescu consideră în articolul apărut în Jurnalul Naţional în anul 2009 aici că folosirea termenului rom (rrom) constituie un atentat la imaginea României şi atrage atenţia că pentru străini între a vorbi în limba „romanes” şi a vorbi „româneşte” nu este nici o diferenţă semnificativă avînd în vedere că multe documente nu au diacritice.

Într-un articol publicat în Lumea magazin în 2005, sociologul Vasile Zărnescu explică că denumirea de rom/rrom nu are nici o legătură cu ţiganii, ci este o acţiune deliberată care are ca scop compromiterea României în Occident. „În presa din Occident, când se relevă infracţiunile comise acolo de ţigani, nu se vorbeşte despre «ţigani veniţi din România», ci despre «români». De aici şi încercările de a «expatria» în România şi ţigani din alte ţări, sub pretextul că nu mai ştiu româneşte, fiindcă ar fi plecat de multă vreme din România”, scrie sociologul Zărnescu.

El subliniază că mulţi dintre liderii ţiganilor utilizează în vorbirea lor, cu naturaleţe, denumirea de ţigan, dovadă că încă nu s-au obişnuit cu „hibridul” rrom, impus de anumite grupuri de presiune. „Dacă nu era propaganda făcută în presa audio-vizuală, căci pe aceea scrisă ei nu o citesc, cvasitotalitatea ţiganilor nici nu ar fi ştiut că sunt romi sau rromi, căci ei se ştiu dintotdeauna ca fiind doar ţigani”, scrie sociologul. El arată că denumirea de „ţigan” nu are nimic peiorativ, ci că, dimpotrivă, are o conotaţie generică – şi deci no-bilă –, căci dezvăluie originea cu care etnia se mândreşte.

Ceea ce este important despre mecanismul care a condus la apariţia modei în care ţiganii sînt denumiţi rromi urmează:

Zărnescu arată şi cum s-a ajuns la utilizarea termenului „romanes” pentru a desemna limba vorbită de ţigani. „Prin anii 1994-1995, un Institut de Sondare a Opiniei, stipendiat de Fundaţia Soros, a difuzat – îndeosebi printre şefii unor instituţii de stat – un chestionar pe teme socio-economice, în care, dintre toate cele vreo 15 minorităţi, întrebările nu se refereau decât la ţigani, denumiţi «romi» (forma «rromi» încă nu se inventase). Apoi limba lor se numea în acel chestionar «romalli»(!). Abia după câţiva ani, când şi-au dat seama că făcătura «romalli» nu se declină, nu are nici o semnificaţie, nu are un efect de confuzie şi ulterior de substituţie, au inventat limba «romanes». Iar, pentru un străin, între a vorbi în limba «romanes» şi a vorbi în «romaneste» nu este nici o diferenţă semnificativă, mai ales că şi Parlamentul a început să-şi publice documentele fără diacritice. Iar un străin tot fără diacritice citeşte. Aşa că între romanes şi româneşte nu se mai observă diferenţa”, spune Vasile Zărnescu.