Una dintre ultimele opinii despre integrarea ţiganilor în Europa poate fi găsită pe pandoras.realitatea.net.
Ideea articolului a pornit de la nişte imagini în care ţiganii erau prezentaţi ca fiind români, cu siguranţă un efect al folosirii termenului de rrom. Nu este prima oară cînd se întîmplă aşa ceva, şi cu siguranţă nu va fi nici ultima. Probabil că informaţiile din enciclopedie au fost modificate la cererea Iolandei Badilita, însă multe alte situaţii nu au avut şansa unei asemenea acţiuni.
Concluzia articolului este interesantă:
De vreun an de zile toate institutiile cu sufix “european” (Parlament, Comisie si, in afara UE, Consiliul Europei) se ocupa consecvent si de romi. Sa ii integreze, sa nu mai fie discriminati, sa ii duca la scoala, sa li se dea locuri de munca, altfel spus, sa devina contributori la bunastarea generala si nu doar consumatori ai bugetelor sociale. Am asistat la majoritatea acestor dezbateri. Si toate au avut un numitor comun: nu a fost picior de tigan in sala desi Romania are cativa tigani foarte vizibili chiar in parlament – Madalin Voicu, de pilda. Ma intreb: oare nu au fost invitati, nu au lideri sau pur si simplu nu prea dau multe parale pe toata aceasta furtuna creata in jurul lor? Cat le pasa tiganilor de integrarea lor europeana?
Chiar, cît de mult le pasă? Cred că răspunsul se află în procente: cîţi dintre ţigani au reuşit să se adapteze şi să se integreze în societatea în care trăiesc? Ei există, însă cu siguranţă sînt destul de puţin. Ce iese de obicei în evidenţă este reversul medaliei: modul în care societatea a reuşit să se adapteze la existenţa ţiganilor şi a obiceiurilor ei.
Ce este mai interesant din punct de vedere mediatic: nişte ţigani românizaţi (sau germanizaţi, francizaţi, anglicizaţi, sau cum vreţi să le spuneţi celor integraţi sub o formă sau alta în societate) sau nişte români ţiganizaţi?
