Cornel Şomâcu prezintă pe scurt influenţele pe care ţiganii le-au avut în istoria Gorjului de-a lungul existenţei lor pe aceste meleaguri.
Astfel…
Prima atestare documentară a ţiganilor în România datează de la sfârşitul secolului al XIV-lea şi este făcută în Gorj. Istoricul gorjean Alexandru Ştefulescu menţiona acum mai bine de un secol un document din 1385 prin care domnitorul Ţării Româneşti, Dan I, dăruia Mânăstirii Tismana “40 de sălaşe de ţigani”. Interesant că secole de-a rândul Mânăstirea Tismana va fi totdeauna amintită cu posesiunile sale de ţigani. O altă menţiune din Oltenia o avem trei ani mai târziu când domnitorul Mircea cel Bătrân dăruia ctitoriei sale, mânăstirea Cozia, “300 de sălaşe de ţigani”. Începând cu secolul al XV-lea, domnul ţării, mânăstirile şi boierii aveau “robi ţigani” pe care îi găsim menţionaţi în documente. Tot din secolul amintit avem atestări ale ţiganilor şi în celelalte provincii româneşti, bunăoară cei amintiţi în Transilvania între 1390 şi 1406 fiind sub stăpânirea unui boier Costea, dar în Ţara Făgăraşului, pământ al domnitorului muntean.
Restul informaţiilor le puteţi citi în articolul de aici.
Ceea ce se mai merită reţinut este că prima lucrare dedicată ţiganilor a fost elaboratp de Mihail Kogălniceanu care a şi tipărit-o la Berlin în 1837. Noi scrieri despre ţigani apar abia în perioada interbelică, cînd Constantin I.Popp Şerboianu a iniţiat prima “Asociaţie Generală a Ţiganilor din România”(1933), Ioan Chelcea – “Ţiganii din România”(1944) şi George Potra -“Contribuţiuni la istoricul ţiganilor din România” (1939).