Cine sînt şi de unde vin ţiganii?

Autoarea textului este prof. univ. dr. Elena MACAVEI, Preşedinta Secţiunii Pedagogice şi de Asistenţă Socială a ASTREI şi a fost publicat în Monitorul de Cluj în 27 octombrie 2008 la secţiunea Scrisoarea cititorului (îl puteţi găsi aici).

Studii istorice de autoritate stiintifica, lucrari etnologice si eseistice prezinta tiganii / romii ca un popor provenit dintr-o ramura a dravidienilor, un popor ratacitor, nomad ce a migrat în conditii si timpuri aproximate de unii cercetatori în secolele V-VI, dupa altii, în secolul IX, din India în Persia, fiind cunoscuti cu numele luri sau luli. Migrantii au parasit Persia ce cazuse sub dominatia arabilor, acestia i-au numit zott. Au fost cunoscuti si sub numele de lom (de armeni) sau dom (de sirieni). Cu timpul migrantii au ajuns în Armenia, Asia Mica, Bizant unde au fost numiti atinganos / atsinganos, ceea ce însemna „de neatins” si desemna o secta de magicieni, ghicitori, îmblânzitori de serpi. Din Asia Mica tiganii au migrat în Tracia, iar aproximativ din secolul XIV începe perioada europeana a migratiei. Prin Balcani au trecut si s-au asezat în Grecia, Bulgaria, Cehia, Serbia, Tarile Române, Ungaria, Lituania, Ucraina. Au migrat, de asemenea, în Italia, Spania, Portugalia, Germania, Franta, Anglia si Scotia, Tarile Scandinave. În contemporaneitate, tiganii / romii sunt cunoscuti cu etnonimele: zigeuner (de germani), czigany ( de maghiari), tsiganes (de francezi), ciganos (de portughezi), gitanos (de spanioli), gypsies (de vorbitorii limbii engleze). Se folosesc si termenii: sinti (în Europa de Vest) si romi (în Europa de Est). În Tarile Române tiganii au venit prin Balcani din Bizant, aproximativ în secolul XIV si au trait liberi ori ca robi domnesti, mânastiresti si boieresti. Pentru ca nu-si puteau plati darile, multi tigani liberi intrau de voie buna în stare de robie. La curtile domnesti si boieresti, pe domeniile mânastiresti tiganii munceau pamântul, îsi exercitau meseriile, efectuau munci gospodaresti, creau atmosfera petrecerilor. Robia tiganilor a generat atitudini de compasiune si de revolta ce s-au manifestat în masuri de ameliorare a vietii lor si în facilitarea rascumpararii, în initiative particulare ale boierilor de a-i elibera. S-au emis acte de dezrobire în 1837, 1847, 1855, 1859. Desi social-politic robia s-a desfiintat, mentalitati de supunere s-au prelungit în mentalul colectiv si au influentat psihismul individual si colectiv. Procesul de emancipare a tiganilor a început, în România, odata cu dezrobirea si împroprietarirea prin legea din 1864 si s-a intensificat în prima jumatate a secolului XX, în perioada interbelica. Recensamântul din 1930 înregistrase un numar de 252.501 tigani, ceea ce reprezenta 1,5 % din populatia României.