Categories: In literatura despre tiganiInternetMass-mediaOpinii

Cătălin Mihuleac: Nicolae Steinhardt despre ţigani

În articolul său de pe Curentul.ro Cătălin Mihuleac face apel la un citat de-al preotului şi scriitorului Nicolae Steinhardt în care acesta îi descrie pe ţigani (aşa cum apare în ediţia a doua a „Jurnalului fericirii“, Editura Dacia, 1992, pagina 205).

Am preluat citatul respectiv aici, iar restul opiniei lui Cătălin îl puteţi citi pe pagina celor de la Curentul, am pus locaţia lui mai sus.

„Printre ţigani. Rasismul este o demenţă, dar – cum să spun? – nerasismul, contestarea unor rase deosebite, fiecare cu însuşirile ei, este o nerozie. Sunt mai degrabă certăreţi, rostul vieţii lor e gâlceava, harţa; fără de larmă şi tărăboi se asfixiază şi pier; pângăritori, au un dar neîntrecut de a terfeli totul; mincinoşi, minţim cu toţii, dar idealizăm realul, la ei e altfel, ca la antimaterie. Şi găsesc de cuviinţă să-şi întărească minciunile cu jurăminte grele: să-mi sară ochii, să-mi moară mama, să fiu nebun. (…) Şi nu le poţi intra în voie. Oricât de frumos le vorbeşti, orice umilinţă, orice făţărnicie: deopotrivă de inutile. Leneşi, urăsc pe cine le cere un efort, o lene îndărătnică, violentă, ca instinctul de conservare. Şi nu pot bea în cârciumi, numai afară, pe stradă, cu sticlele înşirate alături şi puradeii roată; o maidanofilie, un exhibiţionism, o nostalgie a bâlciului; şi un jind al ocării, ţipetelor, poalelor date peste cap. Spurcăciunea. Dracul sordid, dracul poltron, dracul ţopăitor. Cărora Coşbuc le-a găsit nume atât de potrivite şi care îşi fac din cur o goarnă“.