Spre deosebite de alte grupuri sociale, ţiganii nu prea acceptă oficializarea unei relaţii între ţigani şi persoane din afara etniei. În cazul în care un bărbat ţigan se căsătoreşte cu o fată din afară comunitatea acestuia poate să o accepte cu condiţia să se adapteze modului lor de viaţă. În mod normal, însă, este interzis ca o femeie ţigancă să îşi ia soţ care nu este ţigan.
Primul pas în realizarea căsătoriei este alegerea miresei. Este interesant că aspectul fizic este mai puţin important, în schimb sănătatea, virilitatea, manierele, caracterul si prestigiul in cadrul comunitatii sînt mult mai importante.
Pentru multe triburi de ţigani părinţii sînt cei care aleg mirese pentru copiii lor, şi încă de la vîrste mici. Ei consideră că este dreptul lor să găsească o mireasă potrivită pentru copil. Baiatul incepe prin a face curte şi în cazul în care cuplul este de acord să se căsătorească se face un schimb de cadouri cu valoare mică, simbolică. Tradiţiile ţiganilor o evaluare a miresei, adică o plată efectuată de către mire către familia miresi. Plata va compensa pentru pierderea fiicei şi este garantul unui comportament decent faţă de aceasta. După ce famiile cad de acord urmează o petrecere formală cu muzică şi dansuri.
De-a lungul timpului unele cupluri nu au fost de acord cu regimul impus de comunitate şi au fugit. Cei care s-au decis să se întoarcă au fost (de obicei) acceptaţi de comunitate în schimbul unei amenzi modice.
De obicei fata se mută în casa soţului după căsătorie, ea urmează să înveţe de la mama băiatului ce trebuie făcut pentru a avea grija de casă. Tinerii căsătoriţi nu se mută în casa noua pînă nu au primul copil, de asemenea nu se pot striga unul pe celălalt ca soţ sau soţie ci doar folosind prenumele pînă nu se naşte primul copil.
