Explicaţia termenului de ţigan (şi expresii în care este folosit termenul) pe care am găsit-o pe dexonline.ro (Dicţionarul Explicativ al limbii române) este următoarea.
ȚIGÁN, -Ă, țigani, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană ce face parte dintr-o populație originară din India și răspândită în mai toate țările Europei, trăind în unele părți încă în stare seminomadă. ◊ Expr. A arunca moartea în țigani = a arunca vina pe altul. A se muta ca țiganul cu cortul = a se muta foarte des; a fi nestatornic. A se îneca ca țiganul la mal = a nu reuși, a eșua într-o acțiune tocmai când era pe punctul de a o duce la bun sfârșit. Tot țiganul își laudă ciocanul, se spune despre cei care se laudă cu ceea ce le aparține. E învățat ca țiganul cu ciocanul (sau cu scânteia), se spune despre cei deprinși cu nevoile. 2. Epitet dat unei persoane brunete. 3. Epitet dat unei persoane cu apucături rele. II. Adj. (Rar) Țigănesc. – Din sl. ciganinŭ. Cf. rus. țâgan.
Sursa: DEX ’98 | Adăugată de valeriu | Greșeală de tipar | Permalink
ȚIGÁN ~i m. 1) Persoană care face parte dintr-un grup etnic originar din India, răspândit aproape în toată lumea, ducând (în unele zone) o viață seminomadă; rom. ◊ A se muta ca ~ul cu șatra (sau cu cortul) a se muta foarte des; a nu avea un loc stabil de trai. A se deprinde ca ~ul cu scânteia (sau cu ciocanul) a se deprinde cu greutățile, cu nevoile. A se îneca ca ~ul la mal a suferi o nereușită tocmai la sfârșitul unei acțiuni. Tot ~ul își laudă ciocanul se spune despre o persoană care se laudă (fără motiv) cu ce are. Calea ~ului Calea Lactee. 2) pop. iron. Persoană brunetă. 3) peior. Persoană cu apucături urâte. /<bulg. țiganin
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink
țigán (-ni), s. m. – Rom. – Var. înv. ațigan. Mgr. τσίγγανος, prin intermediul sl. (a)ciganinŭ (Cihac, II, 433; Tiktin; c.f Vasmer, III, 294), cf. sb., cr. ciganin, slov. cigan, pol., rus. cygan, mag. cigány, tc. çengene (› cenghenea, s. f. țigan, termen depreciativ). – Der. țigană, s. f. (înv., femeie din neamul țiganilor); țigănărit, s. n. (înv., impozit pe țiganii robi); țigancă, s. f. (țigană), din sl. cyganŭka; țigăncușe, s. f. (diminutiv de la țigancă; plantă, Tagetes erecta); țigănesc, adj. (privitor la țigani); țigănește, adv. (ca țiganii); țigăni vb. refl. (a se umili, a se căciuli; a se tîrgui exagerat); țigănime, s. f. (mulțime de țigani); țigănos, adj. (cu aspect de țigan; jegos); țigănuș, s. m. (diminutiv de la țigan; pasăre acvatică, Falcinellus igneus).
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink
ȚIGÁN adj. v. țigănesc.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink
ȚIGÁN s. 1. rom, (pop.) arapină, (fam. depr.) cioară, cioroi. (E ~ de origine.) 2. țigan nomad = corturar, șătrar, (rar) șătraș.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink
țigán s. m., adj. m., pl. țigáni; f. sg. țigánă, pl. țigáne
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink
ȚIGAN aripată, balaoacheș, balaur, barabușter, baragladină, baraulă, borâtură, buzat, cataroi, cioară, ciocolată, cioran, cioroi, cioropină, cioropișniță, cocalar, colorat, corturar, faraon, gabor, garoi, geanău, jagardea, lebădar, maglaoi, magraon, mulatru, panteră neagră, stăncuță, tuciuriu, țigan de mătase, țigan de vatră, zavragiu, zburătoare.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink Comentariu: Toate aceste denumiri sunt extrem de peiorative. Folosirea lor nu este aproape niciodată justificată. – cata
ALBINA-ȚIGÁNULUI s. v. bărzăun, bondar, gărgăun.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink
CALEA-ȚIGÁNULUI s. v. calea lactee, calea-laptelui.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink
PAIELE-ȚIGÁNULUI s. v. calea lactee, calea-laptelui.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink
PĂDUCHI-DE-ȚIGÁN s. pl. v. dentiță.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink
PEȘTELE-ȚIGÁNULUI s. v. fusar mare, pietrar.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink
a băga moartea-n țigani expr. 1. a învinui (pe cineva) pe nedrept, a da vina pe altcineva. 2. a lansa o idee / un proiect fără finalitate, care provoacă doar confuzie / derută.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink